Pesto este un sos aromat care isi are originile in Italia. In varianta sa clasica, este facut din frunze proaspete de busuioc, nuci de cedru, ulei de masline, parmezan, usturoi care sunt maruntite in mojar de lemn. Prima data cand l-am gustat, multi ani in urma, nu mi-a placut. Au trebuit sa treaca vreo 10 ani ca sa ma decid sa-l gust din nou si am ajuns chiar sa-l prepar acasa. Uimitor cum se poate schimba experienta, cand mai dai o sansa lucrurilor )
Pentru ca acum nu prea se gaseste busuioc, l-am inlocuit cu un mix de patrunjel si rucola, iar nucile de cedru, cu nuci grecesti. A iesit un sos delicios, pe care l-am folosit ca dressing pentru salata de mai jos. Este un sos versatil, se poate unge pe paine, folosi in diverse lipii cu legume, ca sos pentru carne, dressing pentru salate.
Pesto poate usor deveni vegan, daca se omite cascavalul.
Ideea acestor blinele a pornit de la un aluat esuat de paine de hrisca, fara gluten. Adaugasem prea multa apa in compozitie si dupa ce am lasat la fermentat, mi-am dat seama ca paine nu va iesi, era o compozitie prea moale. Am zis sa incerc atunci sa le coc pe tigaie, ca pe niste blinele. Au iesit tare faine, au crescut si mi-au placut mult ca gust. Daca urmati cumva un regim fara gluten, sunt potrivite si pot inlocui painea. Au un gust specific, cei ce au gustat hrisca verde si faina din hrisca verde, stiu despre ce vorbesc. Nu la toti le place, dar anume in varianta de blinele, mie mi-a parut buna.
Reteta e foarte simpla, dar e nevoie de timp pentru fermentare, asa ca daca vreti sa preparati aceste blinele pentru dejun, trebuie sa le planificati in avans.
Ingrediente:
220 grame de hrisca verde
160 grame apa
optional: sare
Metoda:
Se lasa la hidratat hrisca verde in multa apa, pe noapte.
A doua zi dimineata, se scurge bine, dar nu se spala.
Se adauga in blender,impreuna cu 160 grame de apa si se mixeaza pana se obtine un aluat destul de lichid.
Se transfera compozitia intr-un vas curat si se lasa la temperatura camerei, la fermentat, pentru 24 de ore, acoperit cu un prosop curat. In acest timp, aluatul va forma mici bule, semn ca fermenteaza.
A 3-a zi dimineata se coc pe tigaia antiaderenta, la foc mic, pe ambele parti. In acest moment, se poate adauga sare. Eu nu am pus pentru ca le-am servit cu branza de capra si icre sarate.
Se pastreaza in container inchis, dar cel mai bine e sa fie consumate in aceeasi zi, pentru ca se intaresc.
Daca ati incercat sa faceti aceste blinele, impartasiti impresiile voastre. Va cuprind!
Rasfoiam zilele astea o carte de retete si am dat de acest tip de mancare. Usor de facut, rapid, ieftin, vegan si pe langa toate astea cu un iz asiatic care m-a cucerit. Stiu ca multa lume evita tofu pentru ca nu le place gustul si textura. De acord, in forma in care se vinde are un gust tare fad, dar daca il marinezi, apoi il coci pe tigaie, iese o gustosenie.
Tofu absoarbe usor aromele, de asta o marinada buna e esentiala. Combinatia de sos de soia, ulei de masline, suc de lamaie, usturoi si ghimbir e geniala, va provoc sa o incercati.
Ingrediente
200 de grame de tofu tare
100 de grame porumb congelat
125 de grame ciuperci
1 ardei gras sau gogosar
1 ceapa medie (sau 5 cm de praz)
2 catei de usturoi
2 linguri ulei de masline
2 linguri sos de soia
1 lingura suc de lamaie
1 lingura de ghimbir proaspat dat pe razatoarea mica sau tocat fin
paprika dulce, piper negru
Metoda:
Se prepara marinada din 2 linguri sos de soia, 1 lingura suc de lamaie, 1 lingura ulei de masline, 2 catei de usuroi tocati marunt, ghimbir dat pe razatoarea mica.
Se adauga tofu taiat cuburi de aproximativ 0.5cm x 0.5cm la marinada preparata. Se amesteca usor ca marinada sa acopere toate bucatile.
Marinada din ulei de masline, suc de lamaie, ghimbir, usturoi, sos de soia
Se incinge tigaia cu 1 lingura ulei de masline. Se calesc cateva minute ciupercile cu ceapa, pana lasa zeama.
Se adauga ardeiul taiat fasii si porumbul. Se mai lasa 2 minute.
Se adauga tofu cu tot cu marinada si se amesteca atent.
Se mai lasa la foc mediu vreo 3-4 minute, pana se rumenesc bucatile de tofu.
E sezonul dovlecilor. Acestia pot fi considerati un super-aliment al toamnei si cum anul asta s-au facut din plin, ar trebui sa profitam.
Iata doar cateva beneficii:
Continutul inalt de vitamina A contribuie la mentinerea vederii si este si un antioxidant care protejeza organismul de efectul radicalilor liberi/
Continutul de vitamina C fortifica sistemul imunitar si contribuie la formarea colagenului care face ca pielea noastra sa fie supla.
Are efect usor laxativ, respectiv e indicat impotriva constipatiilor.
Ajuta la reglarea glicemiei dupa mese, de aceea e foarte recomandat in cazurile de rezistenta la insulina si diabet.
Are un continut relativ inalt de fier care ajuta la mentinerea/ridicarea nivelului hemoglobinei.
Este acceptat de majoritatea copiilor, deci poate fi usor introdus in alimentatia acestora.
Este un aliment versatil care poate fi copt, adaugat in salate, briose, prajituri, supe creme, terci, smoothie…posibilitati sunt tare multe si gustoase.
Recunosc ca nu am fost mare amatoare de dovleac, dar i-am mai oferit o sansa si acum imi place mult. Il pot consuma crud, in salate sau gatit in diverse forme, il maninca si baiatul meu cu placere.
Astazi pentru dejun noi am optat pentru un terci proteic cu dovleac. A iesit cremos si consistent.
Pentru a prepara 3 portii, aveti nevoie de:
1 cana fulgi de ovaz
2 cani apa
un praf de sare
0.5 cana de lapte de cocos gras (sau alt lapte care va place)
2 oua
1 cana de dovleac ras
Metoda:
Se fierbe ovazul cu apa pana se absoarbe.
Se adauga dovleacul ras, laptele de cocos si praful de sare. Se amesteca bine si se lasa sa fiarba 1-2 minute.
Separat se bat 2 oua, apoi se adauga cu grija in terci, amestecand continuu.
Se lasa terciul pe foc inca 3-4 minute, amestecand continuu, ca sa se faca ouale.
Se poate decora cu fructe, nuci, fulgi de cocos, unt de nuci.
Prima data am gustat o paine cu maia, cativa ani in urma, cand am dat pe facebook de Yara Bakery. Atunci m-am indragostit de aceasta paine. Un pic acrisoara, cu o aroma ce ma ducea la bunica pe lijanca. Peste vreo 2 ani, am descoperit painea de la Natka Minunatka, la targul EcoLocal. Era atat de buna, ca mancam o jumatate de paine chiar in aceeasi zi. Randul la paine era imens, iar eu nu puteam ajunge in fiecare weekend la targ. M-am gandit ca merita sa studiez un pic cum se face o astfel de paine. Am cautat pe youtube cum se creste o cultura de maia. Nu parea un proces complicat, asa ca am zis sa incerc. Dupa o saptamina, maiaua mea nu parea destul de puternica, iar prima paine coapta, a iesit ca o caramida, grea si deloc crescuta. Am renuntat dupa primul esec. A mai trecut ceva timp pana am prins curaj din nou. Anul trecut, fiind la targ, am vazut ca Natka imparte maia. Avea si faina. Asta-i momentul, mi-am zis. Repejor am gasit un recipient si m-am facut cu 7 grame de maia. Am venit acasa. Mi-am cumparat o carte despre painea artizanala si am inceput sa studiez. Eram plina de entuziasm. Am inceput sa coc. Imi iesea cat de cat , dar rezultatul era de fiecare data diferit. Nu intelegeam procesul cap-coada. Apoi a urmat un masterclass la brutaria Iarba Noastra. Dupa el, totul a inceput sa curga si painea imi iesea cum trebuie de fiecare data. Am vazut tehnica, am inteles procesul si m-am inspirat enorm. Dupa masterclass am inceput a coace paine regulat, 1 data pe saptamina.
Anterior, am facut si o postare, despre beneficiile painii cu maia aici.
Azi vreau sa va prezint 2 retete de paine pe care le fac si care imi plac cel mai mult, poate va inspira si pe voi.
La ambele retete tehnica e aceeasi, doar ingredientele difera. Din acest motiv, voi descrie metoda doar 1 singura data.
Nota: Painea cu maia este mai densa decat cea cu drojdii.
Paine cu seminte.
Paine cu seminte
Ingrediente:
150 grame plamadeala (maia hranita cu 5-6 ore in urma )
400 grame faina alba
100 grame faina de secara
330 grame apa
10 grame sare
150 grame seminte (floarea, soarelui, dovleac, in, susan, mac…)
Paine de secara
Paine de secara 50%.
Ingrediente:
150 grame plamadeala (maia hranita cu 5-6 ore in urma )
250 grame faina de secara
250 grame faina alba
330 grame de apa
30 grame miere
12 grame sare
Metoda:
Pentru a face 300 grame de plamadeala vom folosi 25 grame de maia-mama. O vom hrani cu 125 grame faina (eu am folosit de secara) si 125 grame apa, adica intr-un raport de 1:5.
Maia-mama
Plamadeala. Maia hranita 5-6 ore in urma.
2. Separat, pregatim mixul de faina, sare, seminte.
3. Cand e gata plamadeala, o adaugam la mixul de faina. Adaugam apa.
4. Incorporam cu mana toate ingredientele pana obtinem un aluat lipicios.
5. Acum trebuie sa dezvoltam reteaua de gluten, ca painea noastra sa fie cat mai frumos crescuta. E nevoie de aproximativ 10 minute de framantat de mana, sau la robot, viteza medie. Aluatul va fi foarte lipicios, dar rezistati tentatiei sa adaugati faina. Puteti sa va udati un pic mainile pentru a-l manui mai usor. Veti vedea ca dupa 10 minute se va desprinde usor de maini.
6. Lasati aluatul pentru 30 minute si framantati-l din nou, 1 minut. Dupa aceasta procedura, lasati-l pentru 3-4 ore, la temperatura camerei, sa creasca.
7. Dupa ce a crescut la temperatura camerei, aluatul e gata sa fie modelat si aranjat in forme. La modelare, puteti folosi putina faina.
8. Dupa ce a fost modelat, bila de aluat se pune intr-un vas, se acopera si se da la frigider pe noapte.
9. A doua zi dimineata, se incalzeste cuptorul pana la 250 de grade, cu un recipient cu capac, inauntru.
10. Scoatem aluatul din frigider. Il rasturnam rapid in vasul incalzit din cuptor. Facem o taietura pe aluat. Punem capacul si il dam rapid in cuptor.
11. Coacem painea 30 minute cu capacul pus la 250 de grade, apoi coboram temperatura la 220 si mai coacem inca 20 minute.
12. Cand e gata, scoatem imediat painea si o lasam sa se raceasca.
Sectiune. Stanga – paine de secara 50%, dreapta – paine cu seminte
13. Servim cu placere ). Noi am servit-o calduta, cu cascaval brie si dulceata de prune fara zahar (reteta aici)
Ce ziceti de o galeta de toamna, care merge perfect la micul dejun cu o cana de ceva caldut sau pranz. E usor de facut, nu necesita ingrediente sofisticate, e nutritiva si delicioasa.
Am ales sa o fac cu faina integrala, pentru un plus de fibre si nutrienti, am inlocuit untul cu ulei de cocos si am redus din cantitatea lui. Aveam niste gogosari de la tara si m-am gandit ca s-ar potrivi perfect cu cartoful si mozzarella. Asa si a fost, a iesit tare buna combinatia. In plus, ardeiul e in top dupa continutul de vitamina C, foarte necesara pentru sistemul imun, mai ales acum, cand incepe sezonul virozelor si racelilor.
Ingrediente:
Aluat:
200 grame faina integrala
60 ml ulei de cocos (sau 70 de grame unt)
1 galbenus
3-4 linguri de aparece
un praf de sare
Umplutura:
100 grame mozzarella
20 grame parmesan
1 cartof mediu
1 ardei rosu
condimente: sare, marar uscat, piper negru
1 lingura ulei de masline
Metoda:
Intr-un bol incapator, se pune faina, sarea, uleiul de cocos, galbenusul si apa rece. Se amesteca cu mainile pana se formeaza un aluat care nu se lipeste de maini. Se pune la frigider pentru 30 minute.
Se curata si feliaza cartoful foarte subtire (eu am folosit feliatorul de la razatoare), se feliaza ardeiul, se taie mozzarella.
Scoateti aluatul din frigider si intindeti-l direct pe foaia de copt. Daca faceti aluatul cu faina integrala, intindeti-l cu grija pentru ca faina integrala contine mai putin gluten si se rupe usor.
Se pune la baza carotful feliat, lasand loc de la marginea aluatului pentru a putea fi pliat. Se condimenteaza cu sare, marar, piper negru si uleiul de masline.
Se adauga ardeiul taiat felii, mozzarella si se presara parmesanul ras.
Cui nu-i plac clatitele? Moi, dantelate, dulci, sarate. Eu le ador, dar prefer sa fie si sanatoase, nu doar gustoase.
Daca e sa ne uitam la ingredientele pentru aluatul clasic de clatite, acestea nu sunt deloc nutritive: lapte, faina alba, zahar, ulei/unt, oua. Exista si un termen care le-ar descrie: calorie rich, nutrient poor.
M-am gandit sa fac cateva schimbari in reteta de baza, pentru a le face mai sanatoase si mai colorate )
Am crescut continutul de fibre, inlocuind faina alba cu cea de spelta+ovaz.
Am adaugat spanac pentru vitamine, minerale: fier, magneziu, acid folic…De fapt e un superfood care are multe beneficii si ar necesita o postare aparte pentru detaliere.
Am inlocuit laptele animal, care este mai putin tolerat, cu lapte de cocos.
Am eliminat uleiul la prajire.
Aceste clatite se pot servi cu somon sarat, crema de branza, branza de vaci, iaurt grecesc sau diverse pateuri.
Ingrediente:
1 mana buna de spanac
2 oua
60 de grame faina de spelta
30 grame fulgi de ovaz
1/8 lingurita sare
1/2 lingurita zahar de cocos
100 ml lapte de cocos
150 ml apa
Metoda:
Se caleste spanacul pe tigaie, 1 minut, cu 1 lingura de apa.
Se transfera in paharul blenderului.
Peste spanac se adauga celelalte ingrediente: ouale, laptele de cocos, fulgii de ovaz, faina de spelta, sarea, zaharul si apa.
Se blenduieste pana la obtinerea unui aluat lichid, ca pentru clatitele obisnuite.
Se lasa 10-20 minute sa se hidrateze faina (se poate lasa si pe noapte, in frigider, iar inainte de gatire se mai adauga apa , la nevoie)
Se coc pe ambele parti, pe tigaia antiaderenta, la foc mediu.
P.S. Un mare avantaj, mai ales pentru mamici, e ca se fac rapid, nu necesita multe vase si au o culoare care sigur va placea copilului vostru.
